miercuri, 7 octombrie 2020

Mămica de labrador



 Tabieturile parintilor de labrador:


-nu iesi din casa fara sa te scuturi de par(se adreseaza doar celor care stau la bloc, la curte e alta poveste, te scuturi cand iesi pe poarta)


-te obisnuiesti sa ai fire de par pe limba 


-nici o zi fara periat


-exista un album foto in telefon: cum doarme, cum mananca, cum se joaca etc.


-pantofii  sus...foarte sus...e valabil de fapt pentru tot ce se incalta 


-daca ai ajuns acasa si inca nu ai vazut ce a stricat ceva in tine te indeamna sa mai cauti 


-stapanii de labrador sunt foarte credinciosi:”Doamne ajuta sa nu fie chiar totul cu susul in jos cand ajung acasa, macar televizorul sa nu l fi daramat”


-“ce mananci acolo??🐶”


-“cand mergem afara?”


-un copac. un om. o minge. o pisica. Dar chestia aia din capatul strazii ce e?? 🤪


-ce ne mai jucam?


-iti spun eu ca nu ti e somn!!


-nu fac, facem baie!


-iti intra in reflex: Ce faci acolo?

                              Unde s-a dus aia?

                              Ce ai in gura?

                              Fii cuminte!!

                              Da drumul la aia!!

                              Cine a facut asta? Spune tu, e frumos? Iti place ce ai facut?

                              Lasa oamenii in pace!

                              Aia nu se mananca!!


-nici nu intri bine in casa:”ce face fata/baiatu’ lu’ mama??😍”


-“nu ai voie sa mananci d-astea, hai mai mami intelege ca nu e bun pentru tine..bine hai doar o gurita sa gusti si tu, dar apoi gata nu fi hoata” 😂😂


-stii ca doarme cand auzi acel sforait


-cand din intamplare netul are o viteza mai slaba: “asta iar a ros cablul! 😐”


-cele 5 minute de panica pana gasesti telecomanda


-intimitatea este cuvantul cheie, pentru ca dispare cu desavarsire, pana nu speli vasele/iti faci nevoile cu un labrador intre picioare nu simti ca ai facut respectiva activitate 


-daca il strigi:”hai la masa” si nu vine in 15 secunde creste ritmul cardiac extrem de tare si te gandesti deja la primele 10 locuri unde ii place sa stea eventual cum faci sa dai de el/ea daca a fost rapit...te duci cu gandul la povestea lui Lord 


In rest totul e simplu 😂😂😂


sâmbătă, 16 mai 2020

Jurnal de carantină 2025 :)

Jurnal de carantină 2025......geniala... preluata de pe net...


E al cincilea an de carantină. Probabil e aprile. N-am de unde să știu clar de când s-au interzis calendarele și foarte bine că le-au interzis. Socotitul timpului dădea o stare neplăcută de așteptare, și stările neplăcute scad sistemul imunitar. Atât așteaptă virusul.
*
Sigur nu e marți, pentru că l-am întrebat pe vecinul de la P2, et4 balcon colț stânga ce zi e și a zis că e marți. Mă urăște și dacă zice că e marți, sigur nu e marți.
*
Au zis la televizor că virusul a suferit din nou mutații și atacă oamenii cu temperament rebel, de aceea vor fi identificați și duși în centre speciale de carantină. Ce bine că nu sufăr de asemenea deviere periculoasă de comportament. Sper să îi salte repede până nu infectează și pe alții.
*
Milițienii îl bat în fața blocului de o oră pe vecinul de la unu. Eu i-am zis să scrie pe declarația de dus gunoiul în detaliu ce tip de gunoi duce, dar el a zis că nu contează. Uite că contează. Așa îi trebuie, dacă nu își ia responsabilitățile în serios. De unde să știe bieții milițieni dacă se îndrepta spre tomberonul de menajer sau spre cel de reciclabile?
*
Au zis la televizor că perioada de carantină se va termina foarte curând. Asta cred că înseamnă maxim 2-3 ani. Sunt atât de fericit încât mă duc pe balcon să cânt imnul.
*
Voiam să cânt doar prima strofă dar P2 et4 a scos telefonul să mă filmeze așa că l-am cântat cap coadă, sperând că o să-l pună pe net să vadă toți cetățenii ce atitudine pozitivă am. La final mi-a arătat că nu mă filma și doar se prefăcea că mă filmează ca să-mi dea emoții. Măcar cumva le-am dat avânt milițienilor să-l bată mai cu spor pe vecinul de la unu. Mă bucur că ajut corecția de atitudini periculoase. Dacă nu erau oameni ca vecinul, care să nu ia declarațiile în serios, ieșeam de mult din carantină.
*
Se întâmplă ceva foarte distractiv într-un balcon de la C6, fațada vestică. Nu am nici o fereastră bună în direcția aia dar P2 et4 are și îl văd cum se uită și râde de vreo oră. Râde de-i dau lacrimile. Mă uit la el și, din fericire, nu îmi pot imagina ce poate să vadă de îl împlinește în așa hal. Imaginația bogată a fost depistată de anul trecut a favoriza boala și mă bucur că nu sufăr de asemenea deviere periculoasă de personalitate.
*
M-am aplecat peste balcon să văd ce se întâmplă la C6 și am căzut din balcon. Din fericire mi-a amortizat căderea copacul din fața blocului și vecinul de la unu, care încă zăcea într-o baltă de urină. Milițienii de serviciu, înțelegând că a fost un accident, m-au bătut foarte moderat. Am doar o mână ruptă și mi-o pot trata singur acasa. Bine că nu m-au dus la spital. Nimeni care ajunge la spital nu se mai întoarce acasă.
*
Cu toate că am o mână ruptă, am aplaudat înainte de culcare muncitorii esențiali, cei care ne livrează mâncare la ușă, ne asigură curent, gaz, internet și apă: tot ce are nevoie un om modern ca să nu iasă din casă. Și evident doctorii și polițiștii. Ei sunt adevărații eroi. E important să menții o atitudine pozitivă, pentru sistemul imunitar.
Jurnal de carantină 2025 (II)
Astăzi o să fie o zi proastă. La 3.43 l-am auzit prin perete pe vecinul de la etajul 1 tușind. N-am mai putut să dorm din momentul ăla. Sper că s-a înecat cu mâncare sau apă și de-aia a tușit. Doamne-ajută să nu-l taie iar tușitul că o încurcăm toți.
*
A venit coletul! În sfârșit! Nu pot spune clar când am dat comanda de când s-a interzis măsurarea timpului din motive de moral dar țin minte că era vară și acum e primăvară, deci s-au mișcat repejor. Nici chiar repede, dar repejor. Am interacționat cu curierul după protocol. A sunat la ușă, s-a dat 5 metri în spate, a așteptat să deschid. L-am salutat, m-am dat 5 metri în spate, el a avansat, a lăsat coletul și s-a retras 5 metri. Am avansat eu, am luat coletul, am lăsat banii și m-am retras. Apoi a avansat el, a luat banii, a lăsat chitanța și s-a retras. A venit rândul meu să avansez, am semnat chitanța și m-am retras, apoi a avansat el, a luat chitanța, m-a salutat și s-a retras. Amândoi ne-am scos mănușile și le-am ars unul în fața celuilalt, ca să concluzionăm standard interacțiunea. Pot să zic că a mers ca uns.
*
E aici! Ultrabarrier 10 000, cea mai performantă mască de protecție facială a anului 2023! 5 kilograme de aliaj de titaniu îmbrăcat în cauciuc hipoalergic. 4 turbine montate mandibular care filtrează aerul la 360 de grade. Buton de panică care-ți videază plămânii în caz că te-ai simțit expus. Vizieră magnetizată care respinge particulele de praf. O bijuterie tehnologică. Desigur, forțează puțin mușchii gâtului și trebuie să fii atent când întorci capul să pui frână, pentru că de la inerție se poate roti până trosnește gâtul, dar astea sunt mofturi, dacă luăm în considerare gradul de protecție oferit.
*
12.44. Vecinul de dedesubt a tușit iar. Dacă îl raportez, ne ridică ăștia nivelul de carantină și n-o să mai avem voie să ieșim din bloc decât pentru dus gunoiul. Bonus, ne ridică nivelul de clor din apă de la 0.01% la 0,05%. Iar iritații, iar ochi roșii, iar diaree. Dacă nu-l raportez, sigur îl raportează altcineva și dup-aia mă trezesc cu polițiștii la ușă, să mă întrebe de ce nu l-am raportat. Poate la prima tuse, aia din noapte am scuză. Pot să zic că dormeam și nu l-am auzit. Dar la 12.44? Bate la ochi.
*
Am sunat la Direcția Denunțuri și l-am reclamat pe vecin pentru accesul de tuse, ca un cetățean bun. Bine că a venit masca azi și pot să dau o fugă până la cumpărături până ne închid ăștia blocul. Neaparat trebuie să cumpăr 5 litri de lapte gras. Am descoperit că atunci când ridică ăștia nivelul de clor din apă și încep să circule vaporii ăia de clor prin tot blocul, poți scăpa temporar de mâncărime și ochi roșii dacă îți torni lapte în ochi. Poate iau și un unguent mentolat dacă mai au ăștia, că iritațiile de piele sunt inevitabile.
*
La magazinul de proximitate căruia îi sunt desemnat m-am întâlnit cu tipul de la P2 Et4 și recunosc că nu am mai fost atât de invidios în viața mea. Avea pe față Ultrabarrier Extreme Pro, cea mai performantă mască de protecție facială a anului 2024. Sigur are pile la Ministerul Livrărilor de a primit-o așa repede. Norocosul. E imensă. Aud de aici cum îi troznește gâtul și i se tasează vertebră cu vertebră la fiecare mișcare. Dacă și-ar pune o găleată pe cap acum, i-ar veni doar pe creștet, ca pălăriuțele alea evreiești. Se bălăngăne din tot corpul și îi pocnesc genunchii la fiecare pas dar n-are nici o grijă. Nu i se ghicește nici un colț de față pe sub mască, dar sunt sigur că se uită la mine cu superioritate, și pe bună dreptate. E un învingător. Tocmai a căzut pe spate și îl ajută trei oameni să se ridice.
*
M-am trezit cu milițienii la ușă. Vești bune. Vecinul nu este bolnav. A semnat un contract de colaborare cu miliția și doar ne testa vigilența. Tușise intenționat ca să vadă dacă suntem cetățeni responsabili și-l raportăm. Sunt mândru de blocul meu. În afară de vecinul de la apartamentul 16, care știe toată lumea că e aproape surd, tot blocul a raportat accesul de tuse. Mă bucur că locuiesc într-un bloc de cetățeni exemplari. Ne-a dat la toți o insignă de merit și ne-a crescut cota de ieșiri din casă de la patru pe lună la cinci. Dacă ar fi toată lumea la fel de responsabilă ca noi, sunt sigur că am scăpa de virus în maxim 2-3 ani. Am cumpărat lapte degeaba." 

(Autor necunoscut)

miercuri, 13 mai 2020

13 mai - ziua dorului

Dorul este o emoție pe care o trăim des – ne e dor aproape zilnic de oameni, de locuri, de arome, de perioade din viață care au trecut. Mai mult, ne e dor de cum ne simțeam noi lângă o persoană specială sau într-o situație care a mișcat ceva în noi. De aici și ideea de zi dedicată Dorului. Este important să ne acceptăm emoțiile și să le împărtășim către cei dragi, chiar dacă poate fi o ipostază vulnerabilă.
Ziua Dorului este un îndemn de a ne muta atenția pe lucrurile frumoase, pe ceea ce iubim la cineva. Este ziua cu cei mai mulți “pacienți” și poate avea efect terapeutic ☺ Așa că, astăzi, pe 13 mai, trimite și tu un mesaj către cineva de care îți e dor sub #miedordetine #ziuadorului. Vei face pe cineva fericit și, cine știe, poate ți se va schimba complet ziua și ție.” a declarat Cornel Ilie, liderul trupei VUNK.


    Cred ca ziua dorului e in fiecare zi nu doar pe 13 mai...dorul e prezent in fiecare moment in fiecare din noi....dor de parinti, frati, copilarie, bunici, prieteni pe care nu i-ai mai vazut demult....iar in perioada asta cred ca tuturor ne e dor de normalitate.
    Azi ...de ziua dorului am primit 4 cadouri ... ca sa nu imi mai fie asa dor de Garfield :)


joi, 16 septembrie 2010

Generatia X

Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor care fac parte din generatia NOASTRA, GENERATIA X. Nascuti la inceputul anilor 80, vedem acum in anul
2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50
de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca „noi nu stim nimic".

Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimi are au strigat „Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca. Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.

Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.

Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Spuneam misto si fain in loc de cool.
Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce
naiba s`a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne
consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu
mergem la scoala..

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii
de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen,
cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, „muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!"
Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri,
iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i`am trimis 10000 de mailuri de „dulce". Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim
actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam
pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe
gura! pe cine „iubeam".

Noi suntem cei care inca au mai „cerut (sau li s`a cerut)prietenia", care inca roseam la cuvantul „SEX", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa
cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi
acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am
aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini
dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut
cont de cate lipide si glucide mancam.

Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au
auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea „Feriti`va de magarus".

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers...

Daca esti de`al nostru... Felicitari!